REVIEW: Gray Dawn

nivelul2 (51)in #adventure • 6 years ago

[shareaholic app="share_buttons" id="5459476"]

Se spune că sunt un ghem de iubire și înțelegere -- un adevărat Totoro, dar mai gras și cu barbă. Mulțumită acestor trăsături nobile de caracter, mulți m-au comparat cu un vin select. I call bullshit, vorba inglezilor imperialiști, fiindcă am momente când mă pun cu fundul contra curentului și mă transform într-un aparat profesional de dispersat ură.

Jap jap, cu ură, copchile!

Gray Dawn, uf! Chestia e că am urmărit dezvoltarea acestui indie 100% românesc așa cum pisica urmărește un șoricel în iarba înaltă. Am așteptat cu sufletul la gură să facă o mișcare, să scoată măcar un sunet, gata să mă arunc asupra lui și să mă joc ore întregi (înainte să îl consum începând de la cap). Or, Gray Dawn nu a dezamăgit și a făcut aproape toate mișcările potrivite. Fără grabă, aproape ardelenește.

Rezultatul este un horror walking simulator, dacă îmi permiteți această clasificare, cu puzzle-uri curios de simple strecurate între momente epice bine puse în scenă și teme satanice, care îți trimit fiori până în măduva oaselor. Prima chestie care te lovește când urci pe scena jocului este decorul. Dumnezeule, decorul realizat cu o migală incredibilă și o atenție la detalii ieșită din comun îl depășește lejer pe cel din titluri AAA cum ar fi The Witcher 3, chiar dacă am păstra proporțiile. În plus, toată această operă de artă este efortul unui geniu autohton (pe care sunt mândru că îl cunosc personal), George investind nu doar muncă, ci și har în imagistica unică. Melanjul de iconografie ortodoxă și teme romano-catolice sprijină subiectul bizar al poveștii – căci, ideal, în Gray Dawn povestea reprezintă 90% din gameplay.

Mama Dracului

Ei bine, dacă te uiți peste câteva imagini ale proiectului Interactive Stone (prin incubatorul Carbon), ai zice că urmează să te năpustești peste o poveste românească cu preoți posedați și exorcizări carpato-danubiano-pontice. Mai ales atunci când întâlnești secțiuni decorate cu text în limba română. Totuși, povestea jocului îl are ca erou principal de Abraham -- un popă asemenator oarecum cu dragul nostru coleg ciolan, dar mai scandinav. Acțiunea se desfășoară în 1920, pe cu totul alte meleaguri. Și este consecința unei exorcizări eșuate. Copilul sare pe geam ca glonțul din pușcă, corpul mitiel și firav nu este de găsit, iar Abraham trebuie să-și dovedească nevinovăția, pășind prin locuri ireale, de basm, cu senintatea unui tip care consumă LSD de când a fost înțărcat.

Cu jucăria asta poți sări dintr-un plan temporal în altul. Unul dintre momentele cu adevărat interesante.

Pe mine povestea m-a pierdut cu totul după primele 20 de minute, însă nu același lucru se poate spune despre momentele individuale care o compun. Per total, pare derivativă și complet ruptă de direcția artistică și influențele predominante, indiferent câte cârlige au încercat producătorii să îi strecoare prin piele. Este deranjant de evident că au vrut să aducă un tribut elementului românesc, fără să pună în dificultate consumatorii din vest. Există o alternanță interesantă între un timp real și unul metafizic, unde prezența demonică se manifestă decadent, prin pervertirea universului în care Abraham este captiv. Pe măsură ce lucrurile o iau razna, îți dai seamă că acolo faci chestiile care contează și împing destinul bietului preot înainte. Este foarte posibil să îmi scape anumite trimiteri către un context religios-folcloric superior, dar nu am reușit să pricep câteva mecanisme din cadrul puzzle-urilor, deși cele legate de alchimie au fost extraordinar de fain puse în scenă.

Poftă bună, boierilor!

Uite așa se face că Gray Dawn primește o recomandare sinceră din partea mea. Faptul că este un joc românesc nu mă obligă să fac din el un instrument de propagandă. Este bun, cu toate că se putea infinit mai bine. Poveste meh, gadget-uri și puzzle-uri meh, decoruri geniale, deznodământ previzibil. De voice acting și tehnic nu mă leg, ținând cont ce dimensiune și buget a avut studioul. S-ar putea să nu fie deloc pe gustul celor care căutau o aventură dinamică, însă poate să îi gâdile pe cei interesați de temele satanice terifiante și estetica ortodoxă. Chestie de gusturi, deși cred că ambele tabere vor avea aceeași părere despre story, punctul cu adevărat vulnerabil.