Prima noapte când am plâns împreună.

Miroase a schimbare, miroase atât de tare încât ceva fundamental se va schimba în țară asta. Niciodată, de când înțeleg și eu ce se întâmplă prin România, nu am mai văzut atât de mulți oameni frumoși cu spirit de sacrificiu, speranțe, nemulțumiri, dorințe și necaz la un loc; mai concret spus, conștiința colectivă a poporului nostru a evoluat peste capacitatea de manipulare și control a actualei clase politice.

Aseară a fost, în același timp, cel mai frumos și cel mai urât protest pe care l-am trăit până acum. Eu consider că violență NU poate aduce schimbarea în bine pe care ne-o dorim cu adevărat, dar puterea și voința oamenilor de a nu da înapoi în fața opresorului mă bucură și inspiră. Se vorbește foarte mult despre instigatori, dar nu se pune în context real situația. Sigur că au fost și instigatori, trebuie înțeles ca orice protest masiv e ca o shaorma cu de toate, în o mare de oameni găsim toate nuanțele de comportament, de la ultra pacifiști pana la ultra violenți, pentru că asta este natura umană. O mare parte din cei prezenți aseară consideră că violență este necesară iar dintre ei, o alta parte e și dispusă să pună în practică acest crez; printre aceștia sunt oameni care rabdă de ani de zile, chiar zeci de ani de zile, o reacție violenta era foarte grea de evitat în această situație. Dar cu toate astea, trebuie să înțelegem că există grade de violență și limite ce au fost întrecute nu de protestatari ci de fostele forțe de ordine, acutule forțe de represiune. Pe parcursul istoriei noastre colective avem nenumărate exemple de violență în momente de disperare. Realitatea este că societatea românească este în pragul prăpastiei iar asta nu scoate ce este mai bun din noi, ba chiar opusul în unele cazuri, deci violență în acest caz este o reacție normală umană.

Repet că nu susțin acest comportament și nici nu încerc să îl scuz, doar să îl contextualizez. Motivul principal pentru care nu îl aprob este pentru ca o schimbare impusă prin violență provoacă instabilitate iar asta va avea ecouri și în modul în care ne organizăm ulterior. Iar eu îmi doresc o societate bazată pe principii ale colaborării sustenabile, nu a unei dictaturi a pumnului.

Ziceam mai sus că în același timp a fost cel mai frumos și cel mai urat protest la care am participat. Partea urâtă a fost din partea câtorva oameni ajunși în pragul disperării și care au acționat violent, dar partea frumoasa a venit de la toți ceilalți care au venit cu gânduri pașnice și principii. Ma uitam fascinat cum cei doi jandarmi prinși în mulțime au fost salvați tot de către protestatari, au fost câțiva oameni care din principiu au ales să acționeze ca un scut uman în apărarea jandarmilor. Iar acest pacifism activ prin care oameni și-ai pus viața în pericol pentru a-și salva opresorii este un gest de moralitate fantastic pe care putem începe clădirea unei societăți sănătoase. Mai general de atât, au fost mai multe momente când forțele de opresiune au decis să gazeze în masă iar asta a provocat mai multe retrageri în fuga ale protestatarilor, iar deși eram toți panicați și derutați, toți aveam grijă să nu călcăm unii pe alții și am auzit multe povești cu oameni care au salvat străini de la situații ce puteau denatura. Iar după descinderea în forță, când mă plimbam pe străduțe cu prietenii încercând să ne regrupam pentru a continua protestul, ne tot întâlneam cu protestatari veniți din alte direcții; pe toți care i-am întrebat ce se întâmplă în direcția din care au venit ne-au răspuns în cel mai uman și prietenos mod. Toți s-au oprit și ne-am privit în ochi cât am interacționat, am vorbit cu căldură și grijă și apoi ne-am urat numai de bine. Simt ce ieri am avut peste o suta de mii de prieteni.

Aceste gesturi de omenie minunată îmi dau speranța unui viitor din care vreau să fac parte. Suntem în punctul în care avem dorința, capacitatea și ambiția de a construi o țară mai bună și mai demnă. Iar PSD-ul, care este nu este singular, ci doar cel mai mare exponent a unei politici de tip feudal, nu face nimic altceva decât să alimenteze această schimbare. Vremea lor a trecut, sunt ca o infecție pe care sistemul imunitar al societății o rezolva în timp ce scriu aceste rânduri. Cum am și specificat înainte, schimbarea pe care mi-o doresc este fundamentata pe principii ale colaborării sustenabile, dar asta necesită un anumit tip de comportament, exact tipul descris mai sus. Indiferent de ce se întâmplă în următoarea perioadă, societatea civilă trebuie să creeze mecanisme prin care astfel de abuzuri de putere să devină imposibile și timpul pentru a face asta e acum.

A fost o onoare pentru mine să inhalez atâta gaz și plâng împreună cu atât de mulți oameni care își doresc o schimbare sinceră, ne revedem în seara asta.